Dor de duca!
Am dat startul iesirilor la plimbare.......am inceput cu Valea Doftanei.
Peisajul este tare frumos iar acuma primavara parca este si mai frumos,este de vis!
De multe ori am fost pe valea Doftanei dar niciodata nu ne-am abatut de la drum ca sa mergem sa vizitam si penitenciarul.Am trecut chiar si prin Telega si tot nu ne-am gandit sa facem un popas la inchisoarea care a avut pe rand mai multe destinatii.....ocna, muzeu ,loc de pelerinaj pentru comunisti.
Inchisoarea de la marginea comunei Telega a fost dată în folosință în anul 1895.Aici au fost încarcerati deținutii politici alături de deținuții de drept comun.Aici au fost închiși și torturați Nicolae Ceaușescu și Gheorghe Gheorghiu Dej, dar şi legionarii Horia Sima şi Corneliu Zelea Codreanu.
Tot la Doftana au fost încarceraţi si răsculaţii de la 1907 precum şi militanţii mişcării muncitoreşti din România.
Se spune ca de la Penitenciarul Doftana nimeni nu a reusit sa fuga.
În total, închisoarea avea 365 de celule, de aceea se spunea „ziua şi celula“.
Astazi penitenciarul este o ruina. Totul a fost lasa in paragina iar hoții de piatră și fier vechi au furat tot ce se putea fura..
Din 1989, după căderea regimului comunist, muzeul-penitenciar a fost închis.
Accesul vizitatorilor este strict interzis.
De cum ajungi in fata portii ruginite si inchise cu 2 lacate la fel de ruginite, vezi curtea plina de verdeata ,iarba cosita,auzi ciripitul pasarelor iar in fata iti apare inchisoarea care la prima vedere nu iti da impresia de ruina si asta din cauza ca este acoperita de brazii inalti si
batrani din fata cladirii.Vazuta deci din exterior nu ai zice ca inchisoarea este o ruina.
Intram in curte strecurandu.ne printr-un lacas facut(sunt conviinsa ,special facut ) prin gardul de beton .
Si nu suntem singurii care escaladeaza acest intrand.
Si nu suntem singurii care dorim sa vizitam.
Inchisoarea a fost construita cu cinci aripi, fiecare avand propria curte interioara.
Ne afundam in interior si in fata ochilor avem o priveliste sumbra......geamuri sparte,usi smulse,tencuiala cazuta,miros de lemn mucegait,acoperisul aproape distrus....daca ridici privirea vezi cerul,vezi lumina dupa care tanjeau detinutii de aici.
Peretii au inceput si ei sa se deterioreze.
Intram dintr-o cladire in alta,mergem incet si cu atentie ca nu cumva sa ne impiedicam sau sa ne cada ceva in cap.
Peste tot grămezi de moloz, pământ, sticlă, țiglă, lemn.
Intr-una din camere descoperim urmele unei machete......macheta din ipsos a inchisorii aşezată cândva pe un postament din lemn acoperit cu catifea verde.Candva aceasta a fost camera directorului penitenciarului.
La un moment dat ne apare in fata o imensa poarta cu doua randuri de gratii de fier din tavan pana.n podea.Aici era vorbitorul iar gratiile despartea detinutii de vizitatori.In ciuda vandalizării acestea nu au putut fi distruse.
În camerele alăturate erau sala de mese, atelierele de tâmplărie şi pictură unde lucrau cei închişi.
Scarile din lemn care duc la etajele superioare au fost si ele distruse.
Pentru a ajunge in zona H de la primul etaj,acolo unde se afla corpul de tortura trebuie sa urci cu mare grija pe o scara din ciment.Aici au fost incarcerati cei mai periculosi detinuti.
Imaginile sunt dezolane......camere mici ,reci,intunecoase care nu aveau nici pat si nici masa.In aceste camere era doar o teava de metal de care erau legati detinutii si un butoi pentru necesitati in mijlocul celulei.
Imagini triste si infricosetoare!
Zidurile exterioare ,construite cu piatră adusă din albia râului Doftana sunt singurele care au mai ramas deocamdata întregi.