Nici nu s-a dus bine iarna că au şi apărut ici colea frunzele de pălămida, stiţi voi planta aceea care mănânca palmele agricultorilor, devenită un fel de duşman naţional al celor care muncesc pământul, şi asta pentru că seamănă mult cu balaurul din poveste căruia îi tai un cap şi îi cresc şapte la loc. Şi asta se întâmplă an de an, toată primăvara şi toată vara. Într-un fel, este un blestem de la Dumnezeu, care în momentul când l-a trimis pe Adam pe pământ l-a blestemat să muncească pământul în sudoarea frunţii, iar acesta nu-i va rodi decât spini si pălămidă.
Iar săracii trandafirii, şi ei cu spini, cu frunze, nu reuşesc să aibă vitalitatea pălămidei. Ei sunt pretenţiosi la lumină, la căldură, la umezeală, trebuiesc tunşi şi înveliţi când este nevoie.
Vedeţi ce diferenţă între aceste plante? Amândouă au spini, amândouă frunze verzi, amândouă flori roşii, albe sau roze. Numai că trandafirul este iubit, este cântat, este pictat, iar pălămida este smulsă, este tăiată, este arsă, este blamată.
Am făcut această lungă pledoarie pentru a vă spune ca aşa se face diferenţa dintre păcat şi fapta bună. Păcatul caută mereu să semene cu fapta bună. De fapt un proverb spune că drumul spre iad e pavat cu bune intenţii. Astfel, pălămida, păcatul, creşte pretutindeni; cauţi să stârpeşti şi apare din nou, îl faci de mai multe ori chiar dacă te înţepi. În schimb, pentru un trandafir, pentru o faptă bună munceşti mult, de multe ori nu iese, nu se prinde, te străduieşti sa faci o grădină minunată unde pălămida să nu îşi facă şi ea loc.
În această ecuaţie ogorul este sufletul nostru, care dacă nu este lucrat mereu se umple de pălămidă, şi cei de la ţară ştiu că pălămida sărăceşte locul, îi trage toată seva. Altfel, dacă lucrezi ogorul faci o minunată grădină de trandafiri de toate culorile, din tot soiul de fapte bune, dând model şi altora care vor râvni la minunaţia multicoloră şi frumos mirositoare care iese din grădina sufletului.
Cu gândul că pălămida ne poate strica pământul, să muncim la gradina de trandafiri, cu speranţa că nu numai frumuseţea lor ne va mângâia, ci şi mirosul sau gustul dulceţii din petalele catifelate ale muncii noastre.
Cine vrea însă suc de pălămidă, să stea fără grijă, că se găseşte pe toate drumurile.
Eu unul prefer trandafirii.
chiar dacă nu-mi petrec timp aici cât aş vrea,întotdeauna imi fac timp să-ţi citesc scrierile.Multe învăţături în care cu siguranţă ne regăsim cu toţii.Zi frumoasă şi liniştită să aveţi!
