Dragii mei, inainte de toate vreau sa va doresc o primavara frumoasa, cu multa caldura si realizari.
Apoi, vreau sa va povestesc despre ce am mai facut in tot timpul asta cat am lipsit de aici. Bineinteles ca am bucatarit. Si nu orisicum ci moldoveneste, alaturi de Loredana Carp, Alice Ciobanu si prietenii nostri de la Electrolux, la
Drumul pana la Bucuresti am fost cam lung si obositor si nu degeaba mi-am luat un ajutor de nadejde. Ajutor si in acelasi timp cel mai infocat sustinator si critic al meu. :))
Stiam ca ma va ajuta sa fac niste super coltunasi moldovenesti, alaturi de cei 2 ucenici, Roxana Bejan si Samira Stefan. Va imbratisez dragelor, ma bucur ca am facut o echipa pe cinste. :))
Amira a fost tare incantata de aceasta experienta si s-a bucurat ca si-a facut multe prietene.
Startul l-a dat Carmen Georgescu, cu niste turte de malai, o interpretare a sa pentru reteta de alivenci. O interpretare reusita, parol! ;)
Au urmat apoi coltunasii moldovenesti.
Aprecierile le las la latitudinea celorlalti. :))
Se pare ca am reusit totusi sa starnesc niste nostalgii cu aceasta reteta, caci Monica Botez ne-a pregatit apoi o portie de coltunasi prajiti in unt.
Dupa ce a copt un "munte" de turte la care a intins toata lumea :))))
si a fiert semintele de canepa, Alice a asamblat julfa.
Pentru ca aceasta necesita ceva timp pentru insiropare, a ramas in custodia lui Carmen si o va imparti (sau nu :)))) ) cu echipa sa minunata.
Si dupa ce-am papat turta cu malai si coltunasi, care si cum a apucat :))
ne-am asezat la masa, sa mancam pe indelete. Mai putin Catalin Voicu, care a facut poze. Poze multe si frumoase. Multumim Catalin!
La primul fel am servit un bors de sfecla, absolut grozav. Delicios, a fost verdictul Amirei. :))
Apoi o plachie de crap senzationala, pregatita de Loredana si ucenicii sai.
Ai mei nu sunt mari amatori de mancaruri cu peste, dar plachia asta trebuie s-o fac si eu, chit ca o voi manca singura. :)))
Dupa ce-am mancat si ne-am distrat deruland filmul serii, am facut ceva gimnastica,
apoi ne-am retras catre paturile primitoare, nu inainte de a ne lua ramas bun, sperand ca o sa ne revedem curand, cu aceeasi jovialitate si pofta de gatit.