Nu e chiar povestea pe care o asteptati, e o suma de stari create din replici de film. Un film pe care l-am vazut din nou astazi si la care am plans. Desi nu-mi amintesc sa fi facut asta prima data cand l-am urmarit. Dia a vrut cateva randuri dedicate, dar eu ori dau mult, ori nimic. Textul e pentru tine, draga mea, sper sa iti placa!
Cum iti iei ramas bun de la cineva fara de care nu poti trai? Eu nu mi-am luat ramas bun. Nu am spus nimic, numai am plecat.
Bagajele erau facute. Pe ele ardea lumina puternic. Era atat de cald, desi doar aprilie. A dat drumul la apa in cada. Curgea ruginie. Nimic nu mai putea spala ce era deja facut, spus de cinci ori, spus de zeci de ori, spus gresit, apasat, dureros. Era vremea sa plec, o stiam amandoi. Si desi imi stransesem sufletul in genti mari, de prin fiecare ungher al casei in care ne crescuseram iubirea, nu eram pregatita sa-mi iau ramas bun. El a intrat in cada, auzeam apa curgand si hohotele de plans. Eu eram calma, asa cum sunt de fiecare data cand fierb furtuni in inima. Cand a iesit din baie, cald si mirosind a apa tulbure, aveam toate gentile la usa. Mi-a spus ca nu ma poate vedea plecand, asa ca va pleca el primul.
Nu ne-am luat ramas bun, ci ne-am imbratisat. Si mi-am trecut pentru ultima oara degetele prin parul lui moale si ondulat si i-am zambit.
Nu mi-am luat ramas bun. Nu am spus nimic, numai am plecat.
As fi vrut sa las undeva cheile casei in care nu mai locuiam. Sa existe acel borcan de sticla in care sa se adune toate cheile usilor care mi s-au inchis si sa le aud zanganind din cand in cand, sa-mi aminteasca de faptul ca si esecurile au notele lor duioase. As mai fi vrut sa existe cineva care sa-mi dea in fiecare seara o felie de tarta cu afine peste care sa se scurga inghetata si care sa ma sarute noaptea fara sa stiu. Dar pe atunci nu incercasem inca tarta cu afine si n-as fi stiut ca mi-ar placea. Pe-atunci nu banuiam nici ca voi mai fi iar intreaga si nu speram la nimic. As fi vrut sa am curajul sa plec mult mai departe, nu doar la cateva strazi distanta, in acelasi oras. Dar locurile in care ai fost odata fericit iti sunt dragi, desi atunci cand treci pe strazile pe care-i putea intalni omul de care fugi, te feresti la fiecare pas de parca ai calca pe un teren minat.
- Cateodata, chiar daca ai cheile acelor usi, ele tot nu pot fi deschise. Sau da?
- Chiar daca usa este deschisa, persoana pe care o cauti ar putea sa nu mai fie acolo.
Ei da, cea pe care o cauti nu mai este acolo. Corpul mi-e locuit de o femeie straina mie, pe care inca incerc s-o cunosc, s-o invat, dar pe care-o iubesc. Nu stiu cand s-a produs schimbarea. As fi vrut sa ies in strada si sa strig: hei, careva mi-a furat sufletul! Dar n-am avut vreme, eram prea ocupata sa ma pazesc de explozii pe terenul minat. Probabil ca totusi, o data la cativa ani, independent de alte cataclisme sufletesti, se produce oricum schimbarea. Omul se strange in sine, ca intr-un cocon, pune unele peste altele trairile de pana atunci si le-amesteca bine. Apoi asteapta. Si cand iese iar la lumina, e un altul, intr-o alta etapa a vietii. Poate fi in acelasi loc si in acelasi timp de negasit.
- Si care-I problema cu tarta cu afine?
- Nu-i nicio problema cu ea, doar ca oamenii fac alegeri. Nu poti da vina pe tarta cu afine, pur si simplu … nimeni nu o vrea.
- Stai! Vreau o bucata!
De cate ori n-am batut din picior si mi-am strigat dreptul la iubire, dreptul la un loc undeva, dreptul de-a-mi fi recunoscute niste merite ... De cate ori altii nu m-au privit cu ciuda, aproape dorindu-mi sa mor singura dac-ar fi sa nu-i aleg pe ei. Cu totii suntem pe rand tarta cu afine. Dar fata de tarta, care n-are sentimente, noi simtim intens, pana la miez respingerea. Si nu are gust dulce. Si dam vina pe noi. Ce-am eu de-am ramas asa, in acelasi loc pe-un raft? De ce nu m-a ales pe mine? De ce eu nu? Uitand ca pentru fiecare nu, exista si reversul, adica un da.
De cate ori am plecat, am inceput un alt drum. De cate ori am respins un fel de viata, am imbratisat cu toata inima un altul. De cate ori am pus o alta cheie in borcanul ce colecteaza usi inchise, la scurt timp s-a deschis o alta usa si am trecut pragul unei case noi. Uneori cineva nu alege tarta cu afine, pentru ca nu stie ca i-ar placea, sau pentru ca nu e timpul.
Oamenii fac alegeri. Nu poti da vina pe tarta cu afine. Pentru fiecare nu exista un da. Precis.
Mi-a luat aproape un an sa ajung aici. Nu a fost atat de greu sa traversez strada pana la urma. Depinde cine te asteapta pe partea cealalta.
De partea cealalta a strazii ma astepta intr-adevar cineva. Cineva la care nu m-as fi asteptat sa fie acolo pentru mine. Cineva care mi-a fost de multe ori cel mai aspru critic, care m-a iertat fara sa uite sa-mi aduca reprosuri din nou mai tarziu, care nu m-a iubit cand am avut nevoie poate. Nu am inteles multa vreme de ce ne este atat de greu. Intre timp s-au petrecut lucruri. Ceva s-a schimbat. Acum stiu ca ma pot baza oricand pe-aceasta persoana draga. Ca-mi pot sprijini tristetile pe ea cand am nevoie, c-o sa ma certe, dar o sa ma ierte cald, ca noi suntem bine si impreuna putem face lucruri bune si pentru altii. Ca ce avem acum este durabil. Ca putem muta munti. Am ajuns cu greu la ea, mi-a opus rezistenta si eu ei.
Mi-a luat ceva timp s-o accept, dar exact asa cum e, cu toate defectele, cu starile de bucurie copilareasca si momentele de tristete ce-au radacini in trecut si fara de care totusi n-ar fi ea, cu toate zilele in care m-a facut de ras sau a zis cate ceva atat de fara rost sau atat de aspru fata de altcineva de n-am recunoscut-o. Stiam ca nimic nu e doar alb-alb sau negru-negru, dar nu-mi venea sa accept ca exista ceva intre, pentru ca m-as fi gandit ca e gri. Abia apoi am vazut culorile tasnind multe, unele calde, altele reci, toate pornind din acelasi punct. Abia apoi am inteles ca tarta cu afine nu-i buna pentru ca-i dulce ... ci pentru ca-i dulce-acrisoara.
Mi-a luat aproape un an sa ajung aici. Nu a fost atat de greu sa traversez strada pana la urma. Depinde cine te asteapta pe partea cealalta. Acolo ma asteptam chiar eu.
Sa vedeti filmul „My blueberry nights” si cand va e dor de-o stare cu gust dulce-acrisor, sa incercati si reteta!
