…si de trăiri pe care numai sufletul e în stare sa le recunoască. În urma cu cateva zile am trăit zile şi stări greu de explicat în cuvinte, am văzut locuri atât de frumoase.
Le-am luat ca pe un dar, ca pe o promisiune împlinită încă de înainte sa trec printr-o intervenţie, în urmă cu doua luni. Un pelerinaj în Grecia, în jurul Sfântului Munte.
O călătorie care se anunţa foarte frumoasă, foarte încărcată emoţional şi spiritual încă de la început. Un pelerinaj pentru femei, aşa cum cred ca aţi mai auzit că se organizează.
Odată ajunsă acolo, m-am simţit în alta lume. Auzisem de ce trăiri/viaţă există în Sfântul Munte, conştientizam starea de bine prin care trece sufletul. Dar să treci prin aceste lucruri şi să le petreci personal este înălţător, chiar şi de pe mare.
Am avut parte de vreme frumoasă, de locuri cu frumuseţe aparte, de oameni buni şi frumoşi pe care-i vedeam prima data, dar, de care m-am legat sufleteşte şi nu pentru puţină vreme, pentru că pe toţi ne lega acelaşi lucru, dorinţa a ne întâlni cu părinţi din Muntele Athos, de a fi binecuvantaţi de ei şi de a avea posibilitatea de a ne închina, a ne ruga la Sfinte moaşte unice în lume.
Doua ieşiri pe mare, în doua zile diferite, vizite nebanuite in locuri sfinte şi nemasurate clipe de bucurie… o încărcătură pe care nu o voi uita niciodată, care m-a modelat sufleteşte, care m-a determinat să-mi pun întrebări, care mă împinge sa mai revin acolo. Şi-mi tare mult îmi doresc. Mă bucur că acasă ma susţin ai mei dragi, că îmi îngăduie astfel de călătorii, că mă încurajează să-mi păstrez din liniştea găsită acolo, chiar dacă timpul trece iute şi de cele mai multe ori cu multa agitaţie.
