Comentarii (24)
Adevarul e ca imi e cam teama.Pentru ca oricat m-as pregati,nu stiu ce-i ....dincolo si nu stiu daca in momentul cand va veni,voi fi pregatita,daca nu va fi prea devreme,daca......
Dar cel mai tare mi-e teama pentru oamenii dragi...nu cred c-as fi pregatita in nici un moment pentru asta.
Nu trebuie să ne fie teamă de un lucru prin care au trecut miliarde de oameni, prunci şi bătrâni. Eu cred că de fapt murind, înfruntâm şi învingem moartea. Şi apoi eu cred că dincolo chir e viaţă, viaţă veşnică 
Au trecut Padre,dar tot nu stim ce-i dincolo
putem doar sa ne imaginam.
De regula nu-mi plac lucrurile incerte.
Poate că nu ştiu (că n-am văzut) dar ştiu cum cred, în ce cred şi asta îmi dă curaj. Moartea poate fi învinsă trecând prin ea.
Hm, gand la gand cumva, ca episodul 2 din Povesti Colorate pe care sper sa-l scriu in noaptea asta are cumva aceasta tema in finalul ei. Pe foarte scurt insa si nu atat de bine scris si spus.
Cu siguranta esti mai pregatit decat noi 
Mulţumesc pentru aprecieri Cristi
mi-e frica tare! Desi sunt destul de tanara, la cate nenorociri se abat zi de zi peste noi, nu pot decat sa ma obisnuiesc cu gandul sa suntem bieti muritori. Si sa incerc sa-mi pregastesc moralul ca intr-o zi... se taie filmul. As putea spune ca sunt o fericita. Dumnezeu m-a scutit pana acum de suferinta pierderii cuiva drag.Doar bunicii s-au dus. Unul dupa altul. Pe atunci eram destul de mica, nu-mi amintesc sa fi suferit. Pot doar sa sper si sa ma rog ca bietii nostrii parinti sa fie sanatosi sa ne bucuram unii de altii cat se mai poate si atunci cand o fi sa ne viziteze personajul pe care ni l-ai prezentat sa fim suficient de maturi sa trecem usor peste moment.
Doamne ajuta!
De ce Val să-ţi fie frică. Trebuie să o privim ci seninătatea cu care natura întreagă priveşte această trecere. Ştii, eu am văzut deseori oameni murind, şi majoritatea, în acele momente erau împăcaţi. Rraeori am văzut frică în acele momente. Tatăl meu a murit în braţele mele şi tot liniştit a fost. Moartea nu e invincibilă, chiar poate fi omorâtă.
multumesc.
Padre,eu nu mai spun nimic...ma gandesc ca in urma cu 5luni era sa mor de 3 ori intr-o saptamana,dar am avut noroc,am spus ca daca nu am murit atunci,nu o sa mai mor curand 
Să-ţi dea Dumnezeu sănătate Ela şi să mergi cu viaţa asta până la o sută de ani
Cred ca de asta imi e frica de anestezie.Da,de anestezie nu de operatia in sine.Mi se pare ca se aseamana cu moartea si ca nu sunt pregatita,desi atunci cand mergi la o operatie,trebuie sa fii pregatit si pentru asta.
Eu nu am făcut anestezii până acum. De operaţii nici vorbă. Dar aşa cum spuneam mai sus, după ce am văzut şi participat la aproape o mie de înmormântări, am constatat că moartea e doar adierea de-o clipă ce fură sufletul din trup dându-i libertatea deplină să zboare spre lumină.
,,moartea e doar adierea de-o clipă ce fură sufletul din trup dându-i libertatea deplină să zboare spre lumină.''.....
Da,la anestezie a fost cea mai infricosatoare senzatie pe care am trait-o.
Am citit cam tot ce s-a publicat in romaneste despre "lumea de dincolo" si tot n-am inteles unde se duc cei care mor . In niciun caz nu cred ca cei buni vor primi un concediu perpetuu iar toti cei rai toti vor primi o condamnare defintiva .Nu cred intr-o lume zugravita doar intr-o singura culoare .Asemenea reprezentari au aparut pentru a se plia pe nivelul scazut de intelegere al omenirii la momentele respective .Am vazut diferite fete ale Mortii .Nu intotdeauna moartea a fost rasplata corecta , dupa nivelul meu de intelegere .Am vazut ca nici viata nu este oferita sub forma unei plati conforme cu faptele omului .De ce ? Nu stiu si tocmai pentru ca nu stiu sunt convins ca viata si moartea sunt cu totul si cu totul atceva decat ce ni s-a spus pana acum.Poate ca inca nu suntem capabili sa descoperim sensul acestor doua mari mistere .
Ei Costele ştii care e marea problemă? Majoritatea oamenilor încearcă să perceapă starea de după moarte prin starea de acum, prin partea materială a omului ori chir prin raţiune. Ori nu e bine aşa. Indiferent cât de bine am fi pregătiţi, cât de mult am şti despre moarte nu vom putea înţelege ce urmează decât după ce vom trece prin ea. Sau putem înţelege cât de cât dacă analizăm asta prin prisma sufletului.
Omul are constituţie dihotomică (trup şi suflet). Trupul este perisabil după cum bine ştim, sufletul este nemuritor.
Nemurirea ori veşnicia presupune aceste două stări, bine şi rău. Starea de bine este existenţa lângă Cel ce ne-a creat pentru ca sufletul să se bucure de libertatea infinitului explorând frumuseţile create Dumnezeu fără a epuiza vreodată această bucurie.
Starea de rău presupune lipsirea de prezenţa Creatorului, presupun echinul conştiinţei (viermele neadormit) care lucrează veşnic într-o mustrare interminabilă că atunci când putea alege binele a ales răul.
Moartea, privită prin prisma omului fizic poate părea inegală, incorectă. Privită însă prin prisma sufletului ce s-a chinuit într-un trup poftitor şi supus bolii este o binecuvântare.
Aş mai avea de spus câteva pagini dar asta înseamnă să mai scriu trei bloguri 
Am citit articolul, am citit comentariile, dar inca nu sunt pregatita sa comentez
Mulţumesc Cristina pentru trecere, pentru citit şi pentru sinceritate
Sincer nu imi este frica de moarte. Singurul lucru pe care mi-l doresc este acela de a nu fi un chin pentru nimeni inainte de a trece ....... dincolo.
eu ma tem...de fapt, sunt o mare fricoasa. Ma tem si de umbra mea...
"Toti vor in rai dar nimeni nu vrea sa moara."
Am avut momente in viata in care imi doream sa mor dar nu eram sincera deorece vreau sa traiesc.Mi-e frica de moarte desi am ascultat intr-o predica la biserica ca ar fi un moment minunat,intalnirea cu Iisus.
Foarte frumos articolul!!! 
Mulţumesc Mina Trebuie să ne dorim raiul 
ULTIMELE COMENTARII
La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi
TOP
utilizatori
1266 puncte
1181 puncte
1000 puncte
1000 puncte
227 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
