Este ziua în care primăvara îşi intră deplin în drepturi. Moşii (numiţi şi Sfinţi) mărţişorului cad întodeauna pe 9 martie. Începând din această zi, Babele ies din lume şi fac loc Moşilor, care aduc cu ei vremea bună. Aceştia bat în porţile pământului, ca să iasă frigul şi să intre căldura.
La ţară, acestei zile, care are o importanţă deosebită în evoluţia vremii, îi sunt asociate un număr de obiceiuri.
-se seamănă cartofi şi castraveţi;
-toate farmecele şi vrăjile (mai cu seamă legate de alungarea manei din câmp şi de izgonirea relelor din casă şi din familie) încep la moşi şi trebuie să se termine în Joia Mare, după care vrăjile nu mai sunt îngăduite.
Patruzeci de Sfinţi Mucenici
Se serbează întodeauna în ziua de 9 martie. Despre tradiţiile legate de această zi, cea mai bună prezentare este o poveste foarte veche, ea ne va lămuri despre ce trebuie făcut în ziua celor Patruzeci de Sfinţi Mucenici:
"Un om sărac avea doar o bucăţică de pământ şi n-avea cu ce o lucra. Bogatul de la care a vrut sa împrumute plugul şi căruia i-a lucrat pentru asta, nu i-a dat decât în ziua Sfinţilor Mucenici. Ce era să facă săracul? A luat plugul şi a început să are. N-a apucat însa să răstoarne prima brazdă că, din senin, au şi apărut cei Patruzeci de Sfinţi:
-Ce faci aici, bade?
-Ce să fac, încerc să ar şi eu bucăţica asta de pământ, să semăn oleaca de grâu…
-Dar tu nu ştii că astăzi e sărbătoare şi că nu se lucrează? Azi ţi-ai aflat de arat?
-Ba ştiu, păcatele mele, dar eu sunt sărac şi numai azi am primit plugul, aşa că azi trebuie să ar şi să semăn, ca să nu rămână locul sterp.
Sfinţii s-au înduioaşat şi fiecare dintre ei i-a binecuvântat grâul; astfel, a cules sărmanul om de patruzeci de ori mai mult decât se aştepta.
Bogatul, aflând minunea şi interesându-se cum de s-a întâmplat, a făcut în anul următor la fel, adică s-a dus să are de Sfinţii Mucenici. Sfinţii au venit din nou, dar nu le-a plăcut lăcomia lui şi l-au blestemat să nu i se facă decât a patruzecea parte din recoltă şi să ajungă argat la plugarul sărac. Aşa s-a şi întâmplat.”
Bătrânii spun că dacă plouă în ziua celor Patruzeci de Mucenici, cu certitudine va ploua şi în ziua de Paşti. Dacă tună în această zi, vara va fi roditoare, iar dacă tună înainte de 9 martie, nu va fi. Tot în această zi se credea că vin berzele.
Apa de ploaie căzută în această zi era păstrată peste an şi se zicea că e bună pentru dureri de cap şi de ochi.
Se mai credea că este bine ca aceia care au livadă sau vie să bea patruzeci de păhărele (de vin sau de ţuică), în livadă sau în vie, şi să verse câte puţin din fiecare păhăruţ în dreptul viţei sau a pomului, că plantelor să le meargă bine tot anul şi roadele să fie bogate. În locurile în care acest obicei s-a păstrat, este greu să întâlneşti un bărbat treaz în această zi.
Singurul lucru permis în ziua Mucenicilor este ca femeile să semene usturoi, ceapă şi varză, doar acestea, semănate în această zi, nu vor fi atacate de gângănii, vor creşte bine şi nu vor putrezi. Dar, înainte de a se semăna, stăpâna casei trebuie să bată 40 de mătănii, să facă 40 de colăcei (,,mucenici”), pe care să-i dea de pomană împreună cu 40 de lumânări.
,,Mucenicii” sau ,,sfinţişorii” sunt tot felul de aluaturi sau copturi pe care le fac şi le dau românii în ziua Sfinţilor Mucenici. Unele copturi au forma de ou sau albină, altele de porumbel sau, pur şi simplu, de colăcel.
Din Povetele maicii Sofronia
