Sau a visa ….visare.
A visa,daca e sa pornim de la definitia data de DEX,este acea înlanţuire de imagini,de fenomene psihice si de idei care apar în conştiinţa omului în timpul somnului.Dar la fel de bine se leaga de foarte multe trairi,de foarte multe stari pe care le percepem.
Vise uitate,vise zdrobite,vise împlinite ori amânate...
Astfel,exista vise nocturne (care uneori lipsesc din cauza oboselii ori a grijilor),visam cu ochii deschisi,visam cai verzi pe pereţi,adica ne facem iluzii deşarte,folosim asta mai ales când vrem sa facem abstractie de realitatea necruţătoare.
Aş zice ca exista visul ca viaţă sau viaţă de vis.
Uneori visam în culorile curcubeului,alteori culorile se amesteca rău şi ne simţim debusolaţi.
Un vis e ca o scânteie care poate declanşa o decizie,decizie care poate schimba multe,pentru ca visul e făurit în minte dar foarte aproape de inima.Te-ai întrebat vreodata dacă în vis ţi-ar creşte aripi,pâna unde ai cuteza sa zbori?
Visul e o armă puternică la care de multe ori renunţăm mult prea uşor,rezumându-ne la ceea ce e real şi tangibil,simplist şi monoton.Visele nu expira niciodata,e suficient să nu abandonăm, cu atât mai mult cu cât visul nostru poate pune temelia pentru visul aproapelui nostru.
Îmi vine acum în minte un vers aşa de frumos „Visele mi se strivesc,sub viaţa ce nu o trăiesc” şi atunci mă scutur de toată goliciunea ce-am simţit-o în ultima vreme şi îndrăznesc ….sa visez.
Poate sunt tot cai verzi pe pereţi dar ce contează,sunt caii mei.
chiar de's cai verzi pe pereti 
