Postat de Adinuta in Cu de toate pe 20 Oct 2011 | 25087 vizualizari
Si la noi inca se mai tine iertaciune,dar aceasta "poezie"(ca nu stiu cum sa o numesc)trebuie sa o zica cineva care stie...insa daca nu e nici un om care sa zica acesta iertaciune,zice nasa Tatal nostru...dar nu e bine sa pleci din casa fara sa ceri iertare parintilor ..dar cum totul e modern acum,usor usor se duc toate obiceiurile!!!frumos articol adinuta
foarte frumos
Bravo Adinuto
si eu ma tot uit la poza parintilor mei de la nunta si ma minunez cat de frumosi erau in simplitatea lor,cu chipurile senine,neavand de unde sa stie greutatile care nu i-au ocolit in viata
La noi in zona(Alba) e mai scurta iertaciunea ..si de obicei e zisa i una doua strofe sau chiar o proza scurta..e bine cat inca se mai pastreaza aceste obiceiuri ..tare mult imi place cum povestesti.Felicitari
Multumesc
Rocsi, pai da, eu poezia o stiu de la un barbat care e chemat la nunti pentru astfel de uraturi si el e cel care le spune le mai modifica in functie de situatie. Nu e mereu timp pentru ceva atat de lung si le mai scurteaza.
Ce frumos! tot as fi citit..! mi-ai umplut inima de bucurie!mi-a placut expresia ''razand a fericire necoapta''!beavo!