Chiar aşa, mai primiţi colindătorii? Îi primiţi de obicei sau închideţi uşa, poarta şi inima celor care vin să vă colinde, să vă ureze, să se bucure de întâlnirea cu stăpânii casei, aducând o veste minunata, o bucurie izvorâtă din inima copilăriei şi a curăţeniei.
Parcă ieri este când mă pregăteam şi eu de colindat. Ce emoţie, câtă aşteptare, câte planuri făcute cu prietenii, despre cum o să strigăm, cât o sa stăm seara la focuri, cât o să strângem. Parcă nu mai venea odată vacanţa să pregătim şi cele ale colindului şi cele Pluguşorului, bicele şi buhaiurile.
Totul mirosea a sărbătoare. Sobele trosneau de jarul roşu, porcii se zbăteau în mâinile celor care îi sacrificau, cozonacii crăpau în cuptoare, cârnaţii atârnau pe la streşini, zăpadă era mereu din belşug, copiii cu obrajii roşii mărşăluiau pe drumuri trăgând de sănii făcând o hărmălaie de nedescris.
Şi veneau colindeţele, colindele. Alergam din casă în casă să strângem cât mai mult, ştiam unde primim colaci de casa, unde primim gogoşi calde, ba chiar câte un pahar fierbinte de ceai, după ce înainte fuseseră tămâiate de către femeile cu broboade groase ce ne aşteptau în dreptul porţilor. Cântam nevoie mare fără să ne doară gura, alergam fără să simţim gerul, cădeam fără sa schiţăm nici un fel de grimasă, ne bucuram că sosise cea mai frumoasa perioadă din an, anotimpul colindelor când se năştea Hristos, Mesia chip luminos, chiar dacă pe atunci unii ne vorbeau de Moş Gerilă.
O, ce veste minunată, Trei crai de la răsărit, Steaua sus răsare, La Viflaim, Trei păstori, erau pe buzele tuturor, plus că cei care erau mai răsăriţi la vârstă mergeau cu steaua îmbrăcaţi în personajele biblice bucurând ochii şi urechile celor care-i primeau cu uratul.
Azi aştept colindele ca şi atunci, aştept colindătorii să-mi vestească Naşterea Domnului, aştept zăpada şi glasurile de copii pe drumuri, aştept. Nu mai e ca înainte. Nu toţi oamenii primesc colindătorii, închid porţile şi uşile lui Hristos cel ce se vesteşte. Colindătorii nu mai au bice ca odinioară, acum au petarde. Nu-l mai vestesc pe Hristos, ci cu căştile în urechi îngână mixaje de colinde pline de mesaje care nu au legătură cu Naşterea minunată, care nu au legătura cu îndemnul îngerilor asistenţi la naştere şi care zic într-un glas "slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire".
Şi cu toate acestea eu tot nu disper, câtă vreme Hristos se naşte pentru fiecare generaţie, într-o perpetuă pregătire de mântuire a neamului omenesc. Cât timp se vesteşte Viaţa, eu aştept colindele, aştept cu darurile pregătite să mi se strige PRIMITI COLINDATORII? Indiferent ce vârstă voi atinge pe pământ voi fi un colindător consecvent ştiind că va veni un moment când voi colinda şi pe la porţile cerului. Atunci, sper să fiu primit şi să primesc darul cel mai râvnit din câte pot exista, mântuirea. Vă aştept cu colindul, măcar virtual. M-aş bucura dacă aţi primi colindătorii, nu de alta, dar dacă şi nouă ni se vor închide porţile cerului!?!
. 
