In 24 de ani de democratie am aratat lumii adevarata noastra fata, stabilind prin mijloace absolut corecte cele mai reprezentative figuri ale natiunii: politicienii.Acesti reprezentanti ai valorilor noastre morale si intelectuale au maturat tara in lung si in lat in asa fel incat , la primele semne ale iernii, Baraganul a intrat in colaps.
Nevasta-mea a venit obosita acasa dupa doar cateva drumuri scurte prin nametii vanturati de masinile de deszapezire .Si tocmai acum m-am trezit eu ca vreau sa trimit un mesaj!
Iesirile din mai toate localitatile ialomitene sunt blocate, avioanele pica fara veste si sunt gasite greu, eu nu stiu numarul de telefon al destinatarului si nici macar e-mail-ul, iar aceste mijloace de comunicare sunt atat de bine controlate in mod public incat mai bine gasesc o alta cale de a ma face auzit de catre cel ce-mi era prezentat cu afirmatii scoase din context ca fiind un tradator de neam.
La inceput , bine informat fiind de catre acele mijloace sus pomenite, am crezut ca omul respectiv are creierul slefuit de catre Scoala Ardeleana (n-a avut numai merite si efecte pozitive), intru tarziu am realizat insa ca omul asta are chelia slefuita de sclifoaiele rrromanilor verzi…
Cum sa-ndraznesc eu sa-i reprosez ceva unui asemenea predecesor, un familist care numai el stie cum a reusit sa-si creasca baiatul si sa-i explice de ce are parte la scoala de atat de multe sicane si de ce vine tati seara cu flegme pe haine?...
M-am hotarat ca dintr-o margine de Baragan , in ciuda viscolelor de tot soiul , sa incerc sa ridic un pod peste munti!
Stiu ca predecesorul meu este mai lent in actiune(boala ardeleana) dar si mai rapid in gandire(betesug de om inteligent si cultivat ), asa ca nu-mi ramane decat sa-l las pe ardeleanul meu meticulos sa inceapa din partea lui de tara constructia podului iar eu , mai iute si mai smecher fiind , sa ma orientez la fata locului si sa fac in asa fel incat daca nu ne intalnim ca sa ne tragem de par, poate ne vedem ca sa ne strangem in brate. Si nu-i bai daca lipsa mea de pricepere o sa faca in asa fel incat n-o sa ne intalnim intr-un punct fix. O sa avem doua poduri peste munti si fiecare va fi construit intr-o alta viziune astfel incat sa unim intreg spectrul de idei care ne separa.
Poate asa o sa aflam ca ardelenii ne-au asteptat 1000 de ani pentru a se implini in curand o suta de ani de cand ne tot trimit inapoi…
Si din tot acest du-te-vino pe podurile de peste munti catre niciunde poate ca vom intelege ca ne-am cam pierdut busola si unul o fi ratacind prin munti asemenea Craisorului, eu oi fi un fel de badea Cartan care incearca sa-i lumineze pe cei din jur ca noi ne aflam inca in Zona Crepusculara, iar ardeleanul ar trebui sa-i spuna fiului sau ca mai intai trebuie sa gasim impreuna iesirea din aceasta zona blestemata in care ratacim cu totii si apoi sa spuna nepotilor ca fiecare generatie are obligatia de a construi partea sa de drum si ca acestora le revine sarcina de a duce la bun sfarsit ce au inceput si continuat cu grele sacrificii inaintasii lor.
De-abia atunci cei asemenea noua, membri ale aceleiasi specii dar cu grupe sanguine diferite, vor putea sa-si traseze drumurile proprii fara a uita de autostrada comuna.
Orice ardere de etapa duce la rataciri periculoase si la poduri catre niciunde si noi am facut prea multe greseli, am mers pe mult prea multe drumuri straine si nu mai avem timp sa gresim!
