Biblia spune că Dumnezeu era în Hristos , împăcând lumea cu Sine (2 Cor. 5:19,20)… Sau poate ca una dintre biblii . A cui o fi , oare : a ortodocsilor , catolicilor , reformatilor , calvinistilor sau a vreunei alte confesiuni religioase ?
Orice ar spune contestatarii , toate confesiunile religioase , nu numai cele crestine , isi propun evolutia spirituala a omenirii .
Grea sarcina , din moment ce nu au reusit sa se impace nici macar conducatorii cultelor religioase care au un patrimoniu doctrinar comun .
Daca ne eliberam de habotnicie observam cum toate doctrinele religioase sufera de aceeasi hiba : tocmai cei carora li se adreseaza si care ar trebui sa fie fericiti , sunt din ce in ce mai nemultumiti . Unii se instraineaza de orice comportament religios , unii mimeaza practicile religioase iar altii ascund in spatele fervorii religioase o ura indreptata impotriva tuturor .
Tabara ateilor probabil ca isi freaca mainile de bucurie dar ei traiesc cea mai cumplita iluzie : s-au pus singuri pe un piedestal si s-au autoproclamat zei . Acum sunt in faza de negare .
Revin la ce cunosc mai bine si anume religia crestina : conținuturile doctrinare esențiale care o caracterizează au fost elaborate în decursul secolelor și au dus la apariția multor confesiuni religioase ce s-au autoproclamat vehement ca singurele detinatoare ale Adevarului Suprem . De-a lungul timpului principalele divergențe s-au manifestat în legătură cu originea reală a lui Isus Hristos , în legătură cu gradul de libertate a omului în cadrul planului divin de mântuire a acestuia , în legătură cu modul de organizare instituțională a enoriasilor si în legătură cu raporturile Bisericii Creștine cu puterea politică .
În jurul acestor probleme asa zise de fond s-au manifestat si divergențe doctrinare între creștini referitoare la interpretarea corectă a textelor revelate de catre Dumnezeu (cu sau fara apostrof ) , a sacramentelor , a riturilor liturghice , a normelor morale . Si sa nu uitam de cutumele , practicile precrestine si de tot felul de “obiceiuri” locale practicate cu acordul tacit al Bisericii Crestine .
Dincolo de orice credinta sau necredinta , dincolo de orice indoiala sta faptul ca omul a adaptat practicile religioase la interesele si felul sau de a fi . De cele mai multe ori , Dumnezeu a fost folosit drept scuza si motivatie pentru cele mai mari marsavii .
In Romania circula mitul ca poporul roman s-a nascut crestin . Ei , nu zau ?! Daca romanul a baut numai agheasma la viata lui , de ce naiba ( Doamne , iarta-ma !) Dumnezeu este privit ca un Mos Craciun si majoritatea rugaciunilor se reduc la ”Doamne , da-mi !” ? Sa-si fi bagat coada cel pe care l-am scris cu litere mici inaintea parantezei ?
Adevarul , ca de obicei , nu are nicio legatura cu ce am fost invatati sa credem ! Religia crestina a fost introdusa in spatiul locuit de poporul roman de catre cei care ne subjugau la momentul respectiv . Chiar credeti ca romanii au fost nerabdatori sa citeasca ori sa asculte Liturghia in slavona , greaca sau latina ? Am fost si am ramas un popor vegetal , pasiv si maleabil la orice schimbare impusa cu forta . Daca nu ar fi existat cateva mici si luminoase exceptii printre conducatorii nostri , acum ne-am fi inchinat lui Alah si l-am fi rugat sa ne dea bilete castigatoare la cine stie ce loterie sau i-am fi cerut sprijinul in exterminarea dusmanilor pentru ca si ei fac acelasi lucru la randul lor .
Odata creata institutia numita Biserica Crestina , indiferent de ramurile ei , romanii si-au dorit sa ocupe niste functii ce le permiteau o viata imbelsugata fara munca , un trai parazitar pe spinarea unui popor mai degraba superstitios decat credincios . Majoritatea romanilor viseaza pe ascuns sau fatis la o existenta calduta in care cele necesare traiului sa fie din abundenta , obtinute fara mari eforturi si risipite ostentativ doar pentru a afisa un anume standard pe care altii nu il pot atinge sau pentru a-si satisface diferite orgolii marunte sau temeri nejustificate decat de A.D.N.-ul viciat de prea multele secole de asuprire straina .
In astfel de conditii de ce ne mai miram ca preotii sunt lacomi , corupti , viciosi , lipsiti de credinta si ca nici macar nu stapanesc la perfectie preceptele religioase pe care le propovaduiesc ? Nu cumva si noi suntem la fel caci din randurile noastre sunt alesi parintii nostri spirituali ? Pai , daca asa suntem noi ca popor , nu cumva suntem ipocriti cand cerem preotilor si prelatilor sa fie altfel ?
“ - Ai dreptate ! Asa suntem noi si n-avem ce face !” , ma vor aproba vegetalii mei cititori sau , dimpotriva , ipocritii si habotnicii vor sari ca arsi , ma vor anatemiza , se vor declara ” slugi bune” ale lui Dumnezeu si vor sustine , la fel ca toti mioriticii , pastrarea staus quo-ului .
Adevarul este ca Dumnezeu nu ne vrea slugi de niciun fel . D-aia ne-a lasat liberul arbitru .
Sta in puterea noastra sa aruncam la gunoi tot ce ne mentine in actuala stare de mizerie materiala si spirituala . Putem desfiinta stufoasa ierarhie bisericeasca generatoare de coruptie . Cei mai mari dusmani ai crestinismului sunt insasi conducatorii nostri religiosi care nu sunt decat niste mafioti ce ne exploateaza teama de divinitate , ne pun taxe pe credinta , vamuiesc micii mafioti dornici sa intre in ierarhia bisericeasca si sa beneficieze de dreptul de a colecta taxele , nu inainte de a da preafericitilor ”dreptul” lor . Nu vreau sa vorbesc despre ce se intampla cu averea imensa a cultelor religioase si cine beneficiaza de roadele ei pentru ca risc sa ma pierd in mlastini inca necercetate .
Eu cred ca sunt doar doua cai de reformare viabila a cultelor religioase din Romania .
Prima cale consta in acordarea statutului de functionari publici personalului cultelor religioase . Marea problema consta in atitudinea celor care au pus mana pe institutiile statului deoarece nu numai ca nu ne apara interesele , nu au niciun interes sa consolideze statutul cultelor religioase dorind doar sa le devalizeze , in scopuri personale , averea imensa pe care liderii confesiunilor religioase o folosesc in interese obscure . O alta problema va fi generata de preotii , prelatii si reprezentantii cinului calugaresc care isi vor vedea abrogate drepturile de a colecta taxe si de a comercializa in interes propriu obiecte si carti cu caracter religios .
Reprezentantii nostri religiosi pot fi folositi cu succes de catre Ministerul Invatatamantului , preotii pot prelua si rolul O.N.G.-urilor , care in marea lor majoritate nu fac altceva decat spoliaza niste bani mimand rezolvarea unor probleme . Multe lucruri minunate poate face casta preoteasca . Cu o singura conditie : selectia cadrelor bisericesti sa fie facuta de putinii oameni sfinti pe care-i mai are cinul calugaresc . Ierarhia bisericeasca ar trebui desfiintata . Multe dintre fabricile de preoti trebuie inchise . Comunitatea de credinciosi ar trebui sa fie in legatura cu un “Sfat al parintilor duhovnici “ , neretribuiti pentru serviciile prestate , ales de populatie din randul celor ce si-au facut recunoscute harul si dreapta credinta . Voi da doar exemple de oameni sfinti care nu mai sunt printre noi : Arsenie Papacioc , Cleopa , Arsenie Boca . Dansii sunt genul de repere morale ce trebuie sa faca parte dintr-un astfel de ”Sfat” . Lista poate continua si tot as nedreptati pe cineva . Acest ”Sfat” nu ar trebui sa aiba un numar fix de membri pentru ca , in functie de nivelul de evolutie spirituala a poporului , cei care ajung la un nivel superior al trairii religioase se pot inmulti sau pot sa fie din ce in ce mai putini , asa cum se intampla in zilele noastre .
A doua cale este cea mai la indemana dar si cea mai nesigura la ora actuala . Poate deveni varianta de viitor numai daca poporul roman va fi in stare sa evolueze in plan spiritual . In ce consta ea : cultele religioase se pot separa de Stat si pot trai doar din ce primesc de la membrii lor . Pentru activitatile pe care le presteaza vor plati impozite si taxe asemenea oricaror alte activitati care genereaza profit . Daca surplusul va fi folosit in scopuri filantropice , nu vor mai plati impozit pentru sumele respective . Cel mai mare obstacol in calea acestui mod de organizare a cultelor religioase consta in caracterul oamenilor sau mai precis in lipsa lor de caracter . Dintotdeauna persoanele cu putere financiara sau politica au fost cele care au dictat , impunand chiar si reforme religioase . De multe ori Biserica a oferit imprumuturi nerambursabile celor care detineau puterea , cu sau fara voia preafericitilor sai conducatori . Cand se reproseaza slaba implicare in societate a Bisericii Ortodoxe , inaltii sai prelati invoca exproprierea facuta de masonerie cu mana lui Cuza . Adevarul este ca niciodata Biserica nu a avut grija de enoriasi , doar le-a impus taxe .O parte importanta a averii acesteia ajungea la manastirile de la Athos sau la Patriarhiile care patronau manastirile si bisericile respective .
Polemicile pot continua multa vreme , greseli a la Cuza se mai pot face , dar nota de plata va veni inexorabil.Terenul a fost pregatit de procesul ce dureaza de secole : schimbarea la fata a lumii datorita influentei exercitate de filosofie si de multi alti factori economici , politici si sociali . Incapacitatea din ce in ce mai evidenta a actualelor confesiuni religioase de a-si transfera valorile catre generatiile viitoare va duce la sfarsitul tuturor religiilor cunoscute .
-“ E imposibil ! Daca dispar actualele religii , dispare si lumea in care traim ; ar fi Apocalipsa !” , vor raspunde siguri pe dansii apologetii pastrarii status quo-ului .
- Raspuns corect ! Fara sa stie au descoperit un adevar vechi de cand lumea : religiile incapabile sa raspunda nevoilor si schimbarilor din societate au disparut .
