Fiecare are un loc al lui...fiecare are un loc numit happy place unde se retrage cand are nevoie de putina liniste,relaxare,fericire sau pentru orice alt motiv. Happy place-ul meu este insula Miyajima,langa Hiroshima. De cate ori ma duc cu gandul acolo simt o liniste sufleteasca si parca pentru putin timpul se opreste...atat cat sa-mi ingaduie mie sa ma bucur de locul meu.
Mai este denumita si Itsukushima,dupa templul cu acelasi nume de pe insula si inseamna Insula Frumoasa. Chiar inainte de a o vizita am stiut ca va fi locul meu special.
Insula este un loc sacru, de mult timp nasterile sau funeraliile nu-si au locul acolo. Cele care trag sa nasca sau cei care trag sa moara se retrag pe continent. Nu se tin inmormantari,de fapt e strict interzis.
Templul este in patrimoniul mondial Unesco si Miyajima este una dintre cele trei Nihon Sankei (cele mai frumoase trei locuri din Japonia).
Cel mai spectacular lucru de pe insula este Torii sau poarta pe care se intra,ca si templul este situat pe apa. Este de culoare rosie si sta impunatoare in apa si depinzand de flux si reflux poti sa mergi prin apa pana la ea.
De remarcat,pe insula,sunt caprioarele si maimutele care se plimba nestingherite. In religia Shinto,caprioarele sunt considerati mesageri lui God.
Insula e foarte frumoasa mai ales toamna,cand frunzele minuscule ale artarului japonez isi schimba culoarea si devin rosii. Tocmai de aceea,suvenirul cel mai popular de pe insula,sunt prajiturelele in forma de frunze de artar si sunt umplute cu diverse creme.
Fiindca insula este sacra copacii nu pot fi taiati . Nu are semafoare si eu nu cred ca am vazut mai mult de doua masini si acestea erau in curtea unei pensiuni. Pe insula se ajunge cu feribotul si dureaza cam 10 minute din Hiroshima. Este o insula mica, cu o populatie de 2000 de locuitori,care isi preserva natura intr-un mod exceptioanal.
Cea mai placuta amintire de pe Miyajima a fost atunci cand am urcat in varful muntelui de 500 de metri si m-am asezat pe o banca...aproape instantaneu o pasarica a inceput sa cante. Nu se mai auzea nimic altceva...aceasta este o magie intr-o tara in care esti mereu inconjurat de zeci daca nu de sute de oameni,masini,cladiri.
A fost singurul loc in care am simtit ca timpul a stat pe loc... si am aceeasi senzatie de cate ori ma duc cu gandul inapoi.
(Intrucat la momentul respectiv nu aveam camera digitala,am preluat pozele si unele informatii de pe wikipedia).
si frumos ai povestit,te-am insotit si noi acolo 
cel mai mult mi-a placut acolo sus pe bancuta 
