Nu puteau trece sarbatorile de iarna fara sa vizitez si eu un targ de Craciun.Imi doresc sa ajung sa vad targul de Craciun de la Viena dar cum pana acuma nu s-a intamplat mi-am zis sa fac strigare si sa pornesc la drum spre targurile noastre din Bucuresti.Si am pornit cu Buni si Nico.Am fost la Targul din Piata Unirii unde este amplasat un cort in interiorul caruia un numar foarte mic de expozanti fac reclama produselor.Pe cat de putini expozanti pe atat de putini vizitatori......pfffff......dezamagire totala!!!Nu tu miros de scortisoara, nu tu miros de cetina, de cozonac cald,de turta dulce,nu tu colindatori,nu tuproduse traditionale si nici macar pe Mos Craciun nu l-am vazut!!!In schimb la intrare sfaraia gratarul cu mici ,fripturi si alte cele!Am facut cateva poze, ne-am salutat cu Moghazehi Mehrzad si......eu am zis.....mie imi este foame.....m-a urmat Buni care a zis la fel.Atunci hai sa mergem sa mancam dupa care dam o raita si pe la Targul de Craciun de la Universiatate.
Zis si facut........am tintit Crama Dunarea pe care Nico ne-a recomandat-o. Crama Dunarea este un restaurant - muzeu ale caror porti s-au deschis nu de multa vreme. Specificul restaurantului este unul traditional.
Ne-a placut tare mult aici......foarte frumos amenajat (din pacate nu am poze ), personal foarte dragut si amabil iar mancarea este clar pe gustul meu.
L-am cunoscut aici pe Chef Bucse , o persoana deosebita cu care am baut o cafea vorbita cam vreo 3 ore.....hihihi.Chef Bucse ne-a facut cunostiinta cu Radu Zarnescu (pe care sunt convinsa ca il stiti si voi)cel care s-a ocupat de felul in care arata acest restaurant....si va rog sa ma credeti , noi cu siguranta v-om reveni.
Dar sa va spun cu ce ne-am incantat papilele gustative.....Buni a savurat o pulpa de rata in untura cu garnitura de varza calita,Nico o tochitura cu mamaliguta si smantana iar eu un papricas cu mamaliguta si smantana.Desertul a fost BESTIAL......stiti ca eu sunt fan papanasi si pe unde ma duc hop cu o portie ....va rog sa ma credet ca papanasi mai buni ca aici eu nu am mancat pana acuma.Ce trebuie sa va spun este faptul ca erau fierti si nu prajiti.
Si nici nu stiu cum a trecut timpul ca in momentul in care ne-am uitat la ceas nu ne venea sa credem ca este ora 19 si ca afarase lasase intunericul.Iar la ora aia am renuntat sa mai mergem sa vedem si Targul de la Universitate asa ca fiecare ne-am indreptat frumos catre casele noastre.
Nici nu mai stiu cate randuri de pisici am hranit de vreo doi ani incoace, de cand s-a urcat primul pe geam la bucatarie, Floricel! Am inceput sa ii indragim atat de mult! 
