Pentru cei care vor sa stie si mai multe amanunte, sa va povestesc si eu cum a fost la frumosul nostru picnic…
Mai intai ceva din culise :). Eu am ajuns “la locul faptei”, in Tineretului, pe la 8 si un pic, pentru ca am auzit ca daca vii mai tarziu de ora asta nu mai gasesti nici petec de iarba, daramite foisor umbros, masute si busteni libere. Oana, care sta chiar langa parc, m-a sfatuit sa fiu matinala ca stie ea cum e cu locurile astea, am ascultat-o si bine am facut. Pana la ora intalnirii noastre m-am relaxat “dimineata pe racoare” si am privit cum, usor, usor, parcul se populeaza.
Dar ce ma interesau pe mine cele cateva sute de oameni din acea parte a parcului? Eu eram in coltisorul nostru verde si intim unde urma sa apara “vedetele” pe la ora 13.00, fericita ca aveam bilete in primul rand :).
Le-am naruit sperantele tuturor intaziatilor care veneau sa intrebe daca foisorul, mesele si butucii sunt libere: “e rezervat totul pentru un grup special”. Doar mai aveau putere sa intrebe, usor buimaciti (nu stiu de ce) “toate astea 7 mese sunt ocupate si foisorul?” :) “Sigur”, le raspundeam ferm de fiecare data “pradatorilor”. Asa, cu “scena” pregatita frumos, nu imi doream decat sa vina bucatarasii cei simpatici, sa se bucure unii de altii si eu de bucuria lor.
Si au aparut, cu Oana, ghid turistic de ocazie, in frunte :). Ce placere sa ii vad! Desi doar cu unii ma intalnisem de cateva ori, ii stiam aproape pe toti, parca m-as fi intalnit cu niste buni fosti colegi: Buni, Motanul, Panacris, Medi, Mokuska, Cleme, Merisor, Ruxy, oameni frumosi pe care ii descoperisem deja intr-un fel sau altul cu ajutorul Bucataras. Pe Madi si pe Dana m-am bucurat sa le cunosc acum, ca si pe majoritatea sotilor cei amabili si veseli, pe masura harniciei sotiilor lor bucatarase de frunte. I-am simtit pe multi dintre bucatarasi emotionati ca se intalnisera, unii dupa multa vreme, altii pentru prima data. Aratau ca intr-o familie mare, care se reuneste la un eveniment important si se simt ca si cum nu s-ar fi despartit vreo clipa.
Si-au scos bunatatile cu care venisera incarcati care mai de care, pentru care ar fi trebuit sa stam acolo cateva zile bune ca sa le ispravim si au inceput sa-si povesteasca de toate. Pe mesele stinghere pana atunci s-au revarsat cosuri, tavi, castroane, farfurii pline cu toate minunatiile, ca nu stiai ce sa gusti mai intai si cum sa faci fata unei asemenea ofere nemaivazute.
Padre si Liliana s-au lasat asteptati dar au avut o scuza buna asa ca nimeni nu s-a suparat, dimpotriva, am fost tare bucurosi cand grupul bucatarasilor care spusesera “prezent” la picnic s-a intregit.
Atmosfera calma de sambata dupa-amiza, vreme perfecta, cald pentru o zi de aprilie, fara sa fie prea cald, mancare buna, oameni dragi, copii poznasi, ce mai, o placere!
Ce nu stiau bucatarasii era ca le pregatisem impreuna cu Delaco mai multe suprize (banuiau ei ceva dar nu stiau chiar tot…). Asa ca cine apare pe la 14.30 impreuna cu Simona, prietena mai veche a bucatarasilor? Insusi Toni Delaco cel simpatic! Toni s-a imprietenit rapid cu toate doamnele, domnii si copiii prezenti si le-a lansat o provocare marca Delaco: bucatarasii sa se intreaca in sandvisuri. Majoritatea s-au inscris la concurs si s-au pus pe creat. In timpul asta nici cei mici nu stateau degeaba, aveau “jucarii” de la Delaco: faceau frigarui din tabletele de Branza alba calcica pentru copii, combinate haios cu tot felul de fructe, capsuni, ananas, struguri, insirate in fel si chip si consumate mai apoi pana la ultima bucatica tot de ei. Joaca le-a placut, gustul nu mai spun, toata lumea multumita de meniu la picnicul asta :)
La masa concurentilor, concentrare maxima, ce sa alegi din nenumaratele feluri de branza, cum sa le aranjezi mai frumos, oare cum sa il impresionezi mai bine pe Toni? Ei bine, asa cum aveau sa afle dupa finalizarea creatiilor, de fapt altcineva trebuia impresionat… ;) Juriul desemnat a fost format exclusiv din mini-vedetele picnicului, copilasii cei draguti care au misunat neobositi pe langa oamenii mari si au dat si mai multa culoare grupului. Plini de importanta misiunii lor, princhindeii au inconjurat masa de cateva ori si au deliberat in cortul lor improvizat, marcat si el cu Delaco :), loc perfect de ticluire a secretelor si de luat hotarari importante. In acest timp concurentii si sustinatorii frematau ingrijorati de severitatea juriului. Si verdictul juriului cel foarte serios si avizat a venit, recitand candid in cor, in grupulete de cate doi pitici: “preeemiul treei se acorda sandvisului cu numarul 1” – adica Buni si tot asa, Mokusca – premiul 2, iar premiul 1… suspans (desi nu era cazul, doar se stia ca la toate concursurile Delaco ea castiga, e campioana), se stie… Clemeee, care a reactionat asa simpatic, ca un copil bucuros ca a castigat ursuletul cel mare intr-un parc de distractii. Prietenii de la Delaco au acordat fiecareia dintre cele trei premiante cate un premiu frumos si binemeritat. Si pentru ca toti eram castigatorii unei dupa-amieze frumoase, cu totii am primit mai apoi cadouri de la Delaco si Fuchs, carora le multumim ca au condimentat intalnirea bucatarasilor cei plini, de altfel, de sare si piper :).
Gasca s-a spart dupa vreo 4-5 ore, bucatarasii plecand rand pe rand, cu multumirea de a se fi intalnit, de a se simti si mai aproape unii de altii la saluturile de dimineata, rasetele de peste zi sau urarile de noapte buna si de a face alte planuri de intalnire.
P.S. Mai mult decat va pot eu povesti va spun fotografiile, pe care m-am bucurat sa le fac la intalnirea noastra de pe 25 aprilie
Ancuta furnicuta 
. A fost foarte frumos, sper sa am ocazia sa va intalnesc pe toti 
