Un nor imens de praf invaluie fara diferente Porsche-uri, Ferrari-uri sau micutul nostru Opel Astra. Se merge in coloana spre parcarea improvizata in plin cimp. In stinga, un griu galben ca-n povesti asteapta sa dea o recolta bogata. Parcam. Din dreapta noastra, dintr-o masina de lux, o bruneta coboara imbracata intr-o rochie neagra, sexy. Deschide portbagajul si-si scoate pantofii cu toc cui. Se incalta intr-un echilibru precar, apoi trece la bratul barbatului imbracat la fel de elegant. Nu paseste pe vreun covor rosu, ci porneste la rindul ei pe drumul de tara cu pasi mici si simturile talpii ascutite. Un sir indian format din oameni iti calauzeste privirea catre virful colinei. Acolo, sus, in nici doua ore, Andrea Bocelli va mingiia cu glasul sau imprejurimile satului natal Lajatico.
Toaletele doamnelor contrasteaza intr-un fel cu pitorescul peisaj. In aer pluteste un amestec de lux si cimpul ce asteapta sa fie muncit, dar da o stare de bine. Aratam biletele si trecem primind doar zimbete din partea organizatorilor. Ne reamintim cum Oana a fost pusa de cerberii de la intrarea de pe National Arena cu vreo 2 ani in urma sa-si arunce un breloc drag, amintire de la Disneyland (deh, nu cumva sa se supere fata pe vreun fotbalist si sa-i dea cu Mickey Mousse-ul in cap. Haz de necaz).
In stinga intrarii, intr-un "separeu" delimitat haios din baloti de paie se ciocneste o cupa de vin. Ne-am gasit cu usurinta locurile, ne-am asezat si am privit minute bune entuziasmati peisajul din jur. 10.000 de suflete venite din toate colturile lumii aveau sa se stringa in nici 2 ore si sa se bucure de un concert exceptional sustinut de Andrea Bocelli si invitatii sai. Am fotografiat oameni, am aplaudat, am cintat, ne-am bucurat de apusul soarelui pe colinele Toscanei. A fost o seara care-ti mingiie sufletul ca vorba calda a bunicilor, cind iti spuneau povestile si adormeai visindu-te Fat Frumos sau Ileana Cosinzeana.
Nici n-am simtit cind ceasul a batut de 1 noaptea. Am plutit din nou in sir indian spre masina, doamnele renuntasera la mofturi si cu pantofii in mina fredonau minunata muzica. A doua zi, in parcarea din San Gimignano, masinile isi spuneau povestile. Cele prafuite fusesera la concert, iar cele curate le ascultau magic.