Alte detalii
Hanul Vlasia, de la iesirea din Bucuresti, dincolo de Chitila, spre Targoviste, chiar la intrarea in Tartasesti, e un mic complex turistic, cu spatii de cazare (motel), un restaurant cu o terasa imensa, terenuri de sport si alte lucruri de felul acesta. E la cativa kilometri mai departe de alt restaurant destul de mare si cu oarecare pretentii din zona, Casa Vanatoreasca de la Chitila. Si, a nu se confunda cu Hanul Vlasiei de la Snagov, care e, si el, tot un mic complex turistic.
Hanul Vlasia e chiar pe soseaua principala, care duce spre Targoviste, pe stanga, cum vii dinspre Bucuresti. Restaurantul e mare, chiar foarte mare, as putea spune, cu mai multe sali pe doua niveluri, si cu o terasa imensa, cu multi copaci mari si batrani in imprejurimi si chiar printre mese. Amenajarea e in stil rustic, cu toate facute din lemn masiv. Am vazut niste decoruri interesante in interior (pacat ca nu mi-au dat voie sa fac poze), cu mobila boiereasca, foarte veche, de efect daca ar fi folosita la adevarata ei valoare. Terasa e jumatate acoperita, jumatate in aer liber, destul de bine amenajata si ea, cu un mic lac cu tasnitoare arteziana in mijloc.
Meniul e imens la Hanul Vlasia, am numarat aproape 200 de feluri acolo; cele mai multe sunt din bucataria romaneasca, atat cea traditionala, taraneasca, dar si din cea mai contemporana, urbana, cu mancaruri pe care le fac oamenii obisnuiti acasa. Au si cateva din bucataria italiana, in special paste si pizza. Mancarea e destul de banala la Hanul Vlasia, facuta cam industrial, cu produse de serie. Aproape toate sunt cu carne, care e mai usor de facut, mai ales gratarele. Asadar, si cei de la Hanul Vlasia au ales strategia efortului minim, cu foarte multe feluri usor de facut, insa banale, asa cum fac aproape toti cei de la restaurantele din Bucuresti.
Preturile de la Hanul Vlasia sunt normale, de Bucuresti. Serviciul a fost obosit, acru si apatic, iti dadeau senzatia ca abia asteapta sa te vada "carat" de acolo. Am fi facut-o fara ezitare, insa totul dureaza foarte mult la Hanul Vlasia, asa ca ne-au tinut peste o ora si jumatate pentru cate un singur fel de mancare pentru fiecare. Si spun aici doar despre felul principal, nici macar o masa completa, cu antreuri si desert. Nici macar cafeaua nu am mai avut rabdare sa o bem aolo, atat de mult ne-au incurct programul. Fiind mai degraba un loc de trecere, un restaurant de pasaj, la care te opresti pentru ca treci prin fata lui si pentru ca ti-e foame exact atunci - asa cum s-a intamplat cu noi - sa inteleaga cine poate o astfel de pozitionare si de strategie din partea celor de la Hanul Vlasia.
Prin urmare, daca nu sunteti prieten cu patronul sau cu bucatarul sef de la Hanul Vlasia, ca sa va faca o mancare mai deosebita - despre care nu am indoieli ca ar sti si ar avea si cu ce sa o faca, daca chiar vor - nu aveti niciun motiv sa bateti atata drum pana acolo cu gandul la o masa buna, pentru ca nu e cazul. Astfel de mancare industriala de supermarket gasiti peste tot in Bucuresti. Daca sunteti in trecere, sa stiti doar ca e de asteptat la Hanul Vlasia, grabitii nu sunt bine vazuti acolo... (GB)
Scrie parerea ta