La Gil

La Gil e un fel de restaurant cu care bucurestenii mai delicati din centru sunt putin obisnuiti. Dl Gil (presupunand ca el e proprietarul) a pus mana pe o bucatica de Bucuresti, in Baneasa, in stanga aeroportului, pe bulevardul Aerogarii, vecin cu La Cocosatu. A construit acolo un mic motel, o parcare foarte mare si restaurantul, mare si el, cu o curte imensa in spate.E posibil ca si alte acareturi din zona sa fie tot ale lui, sau sa aiba legaturi cu el. Restaurantul e mare, dupa cum am spus, are si o mica terasa acoperita pe o parte, iar in spate, destul de bine adapostita de zgomotosul bulevard, e o curte foarte mare, cu multi copaci, cu verande, teren de joaca pentru copii si chiar si un loc amenajat pentru adorabilul catel al stabilimentului (cel din poza). Afara, chiar pe bulevard, au si un gratar cu mici, de unde oamenii si-i pot lua direct pentru acasa. Amenajarea si decorurile (mai ales cele ale terasei) sunt facute mai dupa standardele zonei, nu seamana prea mult cu cele pe care le vedem adesea in centru, chiar si in restaurantele mici. Meniul e imens, eu am numarat 260 de feluri intr-un meniu cu 25 de pagini mari (numerotate!), dintre care 22 cu feluri de mancare! Dupa cum era de asteptat, o buna parte dintre mancarurile pe care le-am primit la Gil au fost proaste, semipreparate ieftine de la supermarket (recunoasteti carnaciorii cu floricica la capat, fara indoiala...). Am primit si cate ceva ce parea facut de ei, in bucatarie, cu ceva munca in plus, cu un gust oarecum acceptabil. Noi am incaput pe mana unei doamne chelnerite care ne-a binedispus teribil; neobosita si vorbareata foc, ne-a povestit de fiul ei din Germania, cum a facut ea o operatie grea in septembrie si cum s-a ingrasat brusc dupa aceea, cat de frumos se poarta patronul (dl Gil?) cu ei, ca altfel nu ar fi ramas atata amar de vreme acolo (e de 16 ani la Gil, cel mai vechi angajat), si cate si mai cate... Preturile sunt rezonabile La Gil, clienti am vazut ca au. De ce a ales dl Gil sa faca mancare multa si proasta, e un mare mister pentru mine. Insa pare sa fie vechi, foarte vechi pe piata, asa ca sigur stie el ceva ce eu nu stiu... Maui ales ca La Gil nu e singurul lui restaurant, mai are unul, pe aceeasi strada, Nostalgie se cheama. Si apoi, dupa cum se vad lucrurile in parcare, dlui Gil nu pare sa-i mearga deloc rau... (GB)